Lirismul feminin în poeziile doamnei Aneta GEORGESCU Lirismul feminine a fost întotdeauna mult mai frenetic, din acest motiv creaţiile sunt mult mai delicate, având implicaţii precise, referitoare la dragoste şi imediat o izvorâre de maternitate. Citind poeziile distinsei Aneta GEORGESCU poţi constata o permanentă luptă interioara care emană mereu întrebări, la care răspunsul nu vine, neexistând o finalitate a iubirii. Versurile scrise au în ele multe complicaţii, depăşind prin asta toate epopeele de dragoste ale lumii luate la un loc. Scrise cu mult suflet şi inocenţă, devin superbe. Sunt poeme dedicate iubirii, care dacă zeii le-ar citi, desigur s-ar îndrăgosti de poezia acestei doamne. Totuşi noi pământenii care le citim, avem motive să apreciem motivaţiile, şi să credem că viitorul îi va surâde precum cerul senin. Romantismul scrierilor sale este permanent, chiar dacă nu respectă şablonul clasic uneori, au o anumită muzicalitate ascunsă parcă, după perdele invizibile de gânduri inocente. În unele cazuri poate fi asociată cu Veronica MICLE, ca romantică, având multe elemente de sensibilitate comune. Scena pe care evoluează poeziile sale au decoruri naturale şi mai puţin inventate. Mediul natural se interferează pragmatic în creaţii, devenind benefic printre noile tendinţe poluante în ceea ce priveşte limbajul sofistificat. Acea simplitate binefăcătoare curge prin duetul om-izvor, flori-suflet. Îngemănarea pajiştii albastre cu fiinţa umană este o asociere inevitabilă. Viitorul acestei cât se poate de magnifică poetă, îl văd sub un cer mereu senin şi înstelat. Desigur că noi nu putem fi nemuritori, însă creaţiile acestei poete deosebite, pot rămâne nemuritoare. Calităţile sale poetice o vor duce în veşnica amintire a cititorilor de poezie. comentariu al poetului Mihai LEONTE
Familie de irisi albi