Mihai LEONTE

Tu nici nu ştii cât mi-e de dor

De mângâierea ta atât de tandră,

Gândindu-mă acum mă înfior

Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.

Mă trezesc în miez de noapte,

Năpădit de îndepărtate amintiri,

Reascultând a tale simple şoapte

Mirosul buchetului de trandafiri.

Cât de departe sunt acum

Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!

Săruturile ultimului drum

Când trebuia să stăm cuminţi.

Aştept să ne reîntâlnim

Să retrăim ce-a fost frumos,

Unul spre altul să venim

Chiar de ar trebui venit pe jos.