Mihai LEONTE

La poeţi...

La poeţi frumoase muze,

Tot cu zâmbetul pe buze

Veniţi la cafeneaua noastra,

Plină cu flori în fereastră.

O ANUMITĂ VÂRSTĂ!

Am ajuns la o anumită vârstă. Iată am împlinit 68 ani. Poate că demult în tinereţe nu m-am gândit că voi ajunge aici! De ce? Fiindcă în acei ani când înghiţeam praful negru al piritelor din Munţii Apuseni nici nu credeam că voi ajunge la pensie. Din profesională, când discutam între noi colegii, îmi spuneam ca dacă voi ajunge la pensie şi voi mai trăi până la 65 ani voi mulţumit. Aşa că am de ce să fiu mulţumit. Am trecut acel prag şi acum încerc să merg mai departe. Cât? Nu ştiu? Am să vă spun atunci, când voi ajunge şi mai sus.

19 ianuarie 2009

MEDITEZ ÎN SARCOFAG

Meditez în sarcofag,
Îmi dresez gânduri rebele,
De la Purgatoriu-n prag,
Vă trimit mereu bezele.

A venit un drăcuşor,
Să facem un pokeraş!
Plutind agale pe un nor,
Ne păzea un Îngeraş!

Tot e bine, îmi tot zic!
N-au uitat chiar toţi de mine!
Adevărul că e cam frig,
Dar o ţinem în festine!

Onomastică la sfinţi,
Alte sărbători creştine,
Cum Doamne să nu te simţi,
Că şi mort îţi este bine!

VĂ MULŢUMESC PRIETENI

De trei zile tot primesc mesaje,
De la voi prieteni dragi, iubiţi,
Cuvintele voastre dulci miraje,
Vă doresc să fiţi şi voi fericiţi.

Orice cuvânt, era o încântare,
Orice telefon, a fost o plăcere,
Sinceră fiind orice felicitare,
Mi-a adus în suflet reînviere.

De Ziua Mea a fost mult Soare,
Ştiam că voi toţi mi l-aţi trimis,
Iar inima-mi mereu visătoare,
Trăia aievea al prieteniei vis.

20 ianuarie 2009

AM PORNIT
poezie aniversară

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

19 ianuarie 2009
De Ziua Mea

În suflete păstrăm doar puritatea,
Tot ce a fost rău nu mai rămâne,
Senini vom înfrunta realitatea,
Ce cu Noul An va veni de mâine!

Zilele vor naşte noile antreprize,
Create din sufletele optimiste,
Vom ignora ale vieţii grele crize,
Fluturând ale păcii albe batiste!

31 decembrie 2008

Poetul miner
(schiţă biografică)

Mihai Leonte s-a născut la 19 ianuarie 1941, în satul Petia, jud. Suceava. Clasele elementare le-a urmat în satul natal, clasele a V-a şi a VI-a în comuna Buneşti iar clasa a VIII-a la Zlatna. După absolvire lucrează ca miner până în 1966. între 1963 şi 1965 frecventează Cenaclul literar ”Pavel Dan” din Turda unde debutează cu poezia
“Artist în minerit”.
În 1972 termină Liceul la Moldova Nouă la cursul seral, cu Diplomă de Bacalaureat, stabilindu-se cu familia în localitatea noastră. Fostul meu seralist a avut o apariţie surprinzătoare pe tărâmul poeziei. Cu toate că nu are la activ o facultate, îşi publică în 1999 ,,Alb Negru”, în 2000, ,,Nostalgii”, în 2001 ,,Valenţe medii” şi ,,Reverii adverse”, caiete de poezii care, pe lângă faptul că oglindesc greutăţile lucrului în mină, sunt creaţii care uimesc prin uşurinţa şi simplitatea versificaţiei, fiind pornite din inima sa mare, de autodidact, dar cultivat, dovedind o veşnică tinereţe. Poeziile sale reprezintă o ”oază de lumină” în peisajul cultural destul de cenuşiu al oraşului nostru. Recent şi-a adunat cele mai reprezentative creaţii într-un volum numit „Meditaţii admise”.
Pasionat de istorie, a colecţionat de-a lungul timpului revista ”Magazin istoric” pe care a legat-o în 69 de volume şi a donat-o şcolii noastre. Este o dovadă a generozităţii sale, un gest pe care trebuie să-l preţuim cum se cuvine. Mulţumim Mihai Leonte!
Coordonator prof. Ilie Podariu
În data de 16.05.2002 a avut loc, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Moldova Nouă lansarea volumului „Meditatii admise” a domnului Mihai Leonte. Cu această ocazie domnul Mihai Leonte, a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.

Reporter: Vă aflaţi la prima apariţie editorială?

Mihai Leonte: Nu mă aflu la prima apariţie editorială. Primul volum de poezii a apărut în 1999, iar în 2000 a apărut volumul ”Nostalgii”. „Reverii adverse” a apărut în 2001, şi tot în 2001 am publicat volumul „Valenţe medii”. În acest volum, „Meditatii admise”, este o integrală a tuturor volumelor scrise. Acesta cuprinde 180 de poezii ce au fost scrise din tinereţe şi până acum.

R: Lansarea unei cărţi necesită talent dar în acelaşi timp şi multă muncă. A fost greu să ajungeţi la punctul final?

M.L.: Întrebarea dumneavoastră este simplă şi totuşi dificilă. Pentru a lansa un volum de poezii este o muncă extraordinară. La primul volum tipărit am considerat că este o încercare, având numai 32 de pagini, iar ultimul 80 de pagini. Volumul „Meditaţii admise” are peste 200 de poezii. În afară de poezii, volumul mai cuprinde şi aprecierile celor care l-au citit. În felul acesta se poate spune că au fost selectate de cititori şi de mine personal. Rigurozitate a existat şi din partea mea pentru că nu am vrut să public orice şi oricum.

R: Vă opriţi aici sau intenţionaţi să scoateţi şi alte volume de poezii?

M.L. : Sigur că am intenţia de a face încă ceva, ţinând cont şi de optimismul meu personal, aş vrea să mai scot câteva caiete de poezii şi volume. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reuşesc, nu ştiu dacă de anvergura acestui volum, dar eu sper. În acest sens mă bucur şi de sprijinul domnului editor Cocean Marian.

R: Ce v-a determinat să donaţi colecţia dumneavoastră „Magazin istoric”?

M.L.: Pot spune că cei 35 de ani în care am adunat această colecţie „Magazin istoric” sunt ani din viaţa mea. Sunt 35 de ani din viaţa ţării, iar această colecţie reprezintă toată munca mea de colecţionar. Ea nu are o valoare materială, respectiv în bani, de aceea m-am gândit să o donez elevilor pentru ca accesul acestora la învăţătură să aibă loc şi prin sufletul meu şi al altor oameni. Această colecţie, cred şi sper că pe unii îi va încânta şi le va fi de folos.

Interviu realizat de Nada Coici (clasa a VI-a E)

Domnule Mihai LEONTE,

Fără falsa modestie mă bucur de rândurile Dvs. şi vă mulţumesc. Trebuie să vă transmit un fapt, şi anume că în aceasta LUME NOUA în care trăiesc de aproape 18 ani, persoanele ,,în vârsta" ocupă un loc de cinste şi respect în societate, acordându-li-se toate drepturile materiale şi morale după vârsta de 65 ani, indiferent că ai lucrat sau nu în această ţară minunata (Canada). Sunt facultăţi care pot fi frecventate la orice vârsta, alături de tineri, ceea ce am urmat si eu, anume un curs de PSIHOLOGIE, parte a filozofiei care m-a preocupat încă de când eram în liceu. Am urmat un curs de ghizi pentru muzee şi activez din anul 1993 ca ghid benevol la unicul Musée d'histoire canadienne din Montréal, numit McCord. Dr. Arcadie PERCEK, cu care am colaborat vreo 30 de ani pe când eram în ţară, din păcate a decedat în 1998, spunea ca; ,,nu trebuie lăsat creierul sa ruginească". Într-adevar ,,funcţia creează organul".
Talentul dvs. literar este demn de răspândit şi pentru aceasta vă recomand să scrieţi la gazeta de limba româna la care scriu si eu, ROMÂNIA, LIBERA ÎN VIITOR, cu sediul la Washington, care are si o rubrica de CULTURA. În afara de talentul literar înnăscut pe care-l deţineţi şi-l admir, citind în continuare cele trimise, vă felicit şi pentru meseria onorabila de miner, care întotdeauna m-a impresionat, şi am considerat aceşti oameni drept EROI. Am vizitat o mina de sare din România, prin anii '50 si una de cărbune, dar nu îmi amintesc unde, ştiu doar ca am coborât cu ascensorul la câteva zeci de metri.
Continuaţi să scrieţi, dar să şi popularizaţi ideile dvs. Se spune ca ,,învăţând pe alţii, învăţăm şi noi". Vârsta biologica nu contează, deoarece am văzut ,,tineri bătrâni şi bătrâni tineri". Realitatea este că în acest început de mileniu, tineretul este subjugat de câştiguri mari si rapide, eliminând total sau parţial, partea psihica, interesul pentru literatura, arta, muzica.
Vă doresc numai bine, multa sănătate şi realizări, vă expediez în continuare coordonatele pentru RLIV, ca să vedeţi despre ce este vorba, dorind să va citesc cât de curând, chiar publicând si din poemele dvs.

Venera DUMITRESCU-STAIA - Montreal - Canada

Primeşte acest poem semnat Mihai Apostu.
Te vei regasi în el

EPISTOLĂ

Îţi trimit o scrisoare semnată de un poet
Dintr-un oraş european –
Dacă nu o vei găsi în cutia poştală
De vină este domiciliul tău instabil
Sau funcţionarii oficiului de poştă atemporal.
Mai devreme sau mai târziu
Această scrisoare va fi găsită
De tine prietene, între coperţile unei cărţi
Tipărită cu migală şi sacrificii.
Aici plouă şi în oraşul acesta european
Parcă irupe dorinţa de viaţă.
Eu încă mă mai zbat între idealurile
Lui Platon, între concepţiile socratice
Şi mărul înflorit a lui moş Gheorghe.
Vântul vine din toate părţile adumbrindu-mi
Somnul de după geneză.
Prietene, vei înţelege oare starea pe care
Am acumulat-o după sute de ani de istorie?
Vei înţelege pofta mea de lehamite,
De avalanşă neuronală ce-mi dă pe dinafară?
În rest totul este îngrozitor de plat.
Aştept răspunsul pe primul fulger văratic
În preajma sfântului Ilie.

Trandafir rosu cu boboci

Lirismul feminin în poeziile doamnei Aneta GEORGESCU Lirismul feminine a fost întotdeauna mult mai frenetic, din acest motiv creaţiile sunt mult mai delicate, având implicaţii precise, referitoare la dragoste şi imediat o izvorâre de maternitate. Citind poeziile distinsei Aneta GEORGESCU poţi constata o permanentă luptă interioara care emană mereu întrebări, la care răspunsul nu vine, neexistând o finalitate a iubirii. Versurile scrise au în ele multe complicaţii, depăşind prin asta toate epopeele de dragoste ale lumii luate la un loc. Scrise cu mult suflet şi inocenţă, devin superbe. Sunt poeme dedicate iubirii, care dacă zeii le-ar citi, desigur s-ar îndrăgosti de poezia acestei doamne. Totuşi noi pământenii care le citim, avem motive să apreciem motivaţiile, şi să credem că viitorul îi va surâde precum cerul senin. Romantismul scrierilor sale este permanent, chiar dacă nu respectă şablonul clasic uneori, au o anumită muzicalitate ascunsă parcă, după perdele invizibile de gânduri inocente. În unele cazuri poate fi asociată cu Veronica MICLE, ca romantică, având multe elemente de sensibilitate comune. Scena pe care evoluează poeziile sale au decoruri naturale şi mai puţin inventate. Mediul natural se interferează pragmatic în creaţii, devenind benefic printre noile tendinţe poluante în ceea ce priveşte limbajul sofistificat. Acea simplitate binefăcătoare curge prin duetul om-izvor, flori-suflet. Îngemănarea pajiştii albastre cu fiinţa umană este o asociere inevitabilă. Viitorul acestei cât se poate de magnifică poetă, îl văd sub un cer mereu senin şi înstelat. Desigur că noi nu putem fi nemuritori, însă creaţiile acestei poete deosebite, pot rămâne nemuritoare. Calităţile sale poetice o vor duce în veşnica amintire a cititorilor de poezie. comentariu al poetului Mihai LEONTE

Familie de irisi albi